Intr-o lume tra-la-la personajele din poveste se metamorfozeaza, astfel frumosul si celebrul personaj de poveste Alba ca Zapada capata chipul si mai ales proportiile unei VIP(ere). Am trait sa o vad si pe asta, o Alba ca Zapada voluptoasa care abia a scapat de obligatiile maternitatii (hmmm…ce ti-e si cu povestile astea, pe vremea bunicii era vorba de o fetiscana care se adaposteste in casa celor sapte pitici, ce locuiesc in adancul padurii ). Azi nu mai e cool asa, trebuie sa gasesti intai Printul-Plici si incredibil, vraja chiar functioneaza: din o necunoscuta, o ziarista mediocra, o fitoasa, o mahalagioaica de Pantelimon ajungi de poveste ! Si iaca asa, maestra divorturilor si re-imperecherilor – rolul de regina geloasa si rea ii venea ca o manusa – Adriana Bahmuteanu a urcat pe scena festivalul Bucharest Fashion Week interpretand-o pe Alba ca Zapada, inconjurata, ca in poveste, de cei sase pitici pentru ca al saptelea era in brate (v-am zis eu ca vremurile-s altele). Aplauze ! bravo! citesc stirea in continuare si ma ciupesc (o fi adevarat ? : Maximus a fost cel mai mic dintre piticii din poveste, el incasand pentru aparitia de un minut pe scena in bratele mamei sale 2.000 de euro deci, intr-o tara in care salariul minim pe economie e 140 de euro, respectiv 500 de lei pe luna , un sugar (fara scoli, grade, perfectionari) doar pentru ca e fiul lui…si al…ia intr-un minut de nspe ori mai mult !
Concluzia: vreau si eu sa fiu infiata de nenea Prigoana !
Daca-i bal, bal sa fie !

Lumea se lupta cu morile de vant cand veniti voi, astia care fluturati bibliile peste tot, cu argumentele alea imbecile si penibile gen “Asa a zis Domnul. Dupa voia Lui”. Pentru ca un lucru nu poate fi argumentat numai prin religie.
Daca ar fi cum spuneti voi, atunci toti ne-am argumenta actiunile cu “asa a zis Domnul” sau “ca asa trebuia sa fac”…si este penibil pentru ca este acelasi lucru pe care il vad la tembelizor zis de niste insi care au facut crime etc si care spun “nu stiu ce s-a intamplat… diavolul m-a indemnat, el e de vina”.
Ati citit ce spune Dumnezeu sau ati citit o carte care se presupune ca este scrisa de un “dumnezeu”? De unde stiti voi ca aia spune Dumnezeu? Ce dovezi imi aduceti in afara de “asa a spus Domnul?” Cat de aberant pare !
De unde stiti voi ce gandeste Dumnezeu si ce planuri are Dumnezeu? De unde stiti voi si noi ceilalti suntem asa de imbecili si prosti si nu stim, nici ca Dumnezeu asta are planuri, nici cum ne judeca actiunile,nici ca sfarsitul lumii a anul acesta ? Alta aberatie.
Exista intotdeauna oameni care vorbesc pentru altii, ca si voi cu religia. Voi mereu “stiti” si noi ceilalti care aducem altfel de argumente “nu stim”, iar chestia asta poate fi interpretata si ca insulta. Cu alte cuvinte, voi detineti adevarul absolut si sunt isteti de rupeti, iar noi ceilalti care citim si ne motivam so afirmatiile…suntem prosti. La asta va ganditi vreodata sau stati acolo in genunchi cu ochii inchisi si creierele scoase din priza in timp ce altii se imbogatesc din imbecilizarea voastra ?
Este teribil de enervant sa vezi cum fanatismul religios iti ia si ultimul pic de umor, de viata si de spirit creator. Si ca nu trebuie sa cauti alte raspunsuri numai ca iti e frica pentru ca “Domnul te va pedepsi”.
Eu nu pot spune decat ca pierdeti o mare parte din frumusetea pe care viata o ofera si desi cititi biblia nu intelegeti nimic din ea. V-au fost spalate creierele si nu pricepeti ca in noul testament sunt exemple de toleranta, de dragoste si intelegere si nu de dispret, ignorarea familiei si chiar ura.

A, mai e ceva: eu una nu ma urc in “arca” voastra, oricat incercati sa ma agresati cu “lucrarile” voastre pe care le-as putea eticheta prozelitism religios. Asa ca mai slabiti-ma !

Va urez succes si faceti ce zice Iehova in continuare.

Viata mi-e ca un joc de noroc si clipa de clipa arunc alte si alte zaruri, pecetluindu-mi soarta, fara ca macar sa fiu constienta de relativitatea fiecarei aruncari , fara a sti carui drum i-am deschis poarta sufletului, in drumul catre un alt maine…

Un om cu suflet mare mi-a recomandat un film numit The Secret. Faptul ca buna mea prietena imi povestea despre el ca era incantata si ca i-a schimbat modul de gandire si modul de a fi si se simte minunat..mi-a starnit curiozitatea. L-am vazut si m-au impresionat atat felul in care a fost realizat cat si ideea pe care o sustine. In film se vorbeste despre o lege a universului care functioneaza la fel de implacabil ca si cea a gravitatiei. Filmul demonstreaza in ce fel suntem noi creatorii lumii in care traim. Ai propriilor noastre vieti.

Daca ne dorim un lucru si avem atentia focalizata asupra lui, il atragem in viata noastra. Insa atragem cu aceeasi forta si ceea ce uram, doar pentru simplul fapt ca ne focalizam atentia in acea directie. Exista o legatura intre ce simtim, ce gandim si ce atragem.

“Daca gandim pozitiv si avem o orientare pozitiva, atragem oameni pozitivi, evenimente pozitive si situatii pozitive. Daca suntem negativi in orientare, sau maniosi, atragem oameni rai si maniosi si situatii negative. Astfel incat ajungi sa atragi lucruri asemanatoare gandurilor pe care le rumegi permanent in minte, indiferent daca aceste ganduri sunt constiente sau inconstiente. In asta consta tot secretul.”

De cand am vazut filmul ma straduiesc sa-mi dirijez gandurile, ceea ce nu e deloc simplu … desi incerc sa fiu pozitiva, sa iau totul mai la misto, ca doar si viata m-a luat pe mine destul, mai uit si ma las prada gandurilor negre si atunci apar tot felul de probleme … revad filmul si-mi spun ca merita o noua incercare, odata ce am sa invat “secretul” am sa incep sa ma joc cu viata mea si sa-mi dirijez destinul. Privind cum au evoluat lucrurile in viata mea, imi dau seama ca toate sunt consecinte a ceea ce am gandit candva, undeva, despre ceva.

Motto:

“Un joc de şah e viaţa. Destinul singur joacă,
Iar noi suntem actorii. Vrând de urât să-i treacă
Ne mută, ne opreşte un timp, ne mută încă,
Apoi în cutia neantului ne-aruncă.”

(Omar Khayam)

Azi o noua partidă pe tabla de sah a vietii. Fără o miză prea mare, să-i spun revansă.
Oare ce as vrea sa fiu azi ? Nebunul ? Hmmm, o piesă prea usoară care se deplasează doar pe diagonală (deci cum ramane cu drumul drept si alte paralelisme?)… Turnul care merge întotdeauna drept ? Traiectorie desuetă pentru azi, cand sunt nevoită sa fac slalom printre obstacole…risc să rămân blocată… Regina ? O, categoric e cea mai puternică piesă. As putea merge atât în linie dreaptă cât şi în diagonală dar azi nu tin la eticheta. Ce mai am pe tabla ? Pionul ? De ce nu ? pot sa merg doar înainte si sa-mi continui misiunea de a-mi desavarsi lectia de viata. Dar dacă întîlnesc iar o altă piesă, nu am să mai pot înainta ! Pot să parez doar atacurile din diagonala, cele frontale mă ţin (a câta oară) pe loc. Cu toate că aparent aş fi cea mai slabă piesă, ştiu sigur că nu este deloc aşa. Cu pasi mici dar îngenioşi, odată ajunsă pe ultimul câmp al tablei, am să mă pot transforma în orice altă piesă cu excepţia regelui pentru că strategia unui război adevarat nu permite doi conducători ai aceleasi armate. Si mai stiu ca regele nu merge mai repede decît un pion…sangele albastru nu există decât in povestile copilariei. O singură dată intr-o partidă am facut rocada, pe vremea cand turnul si regele incă nu au fost mutate…De ce ? Pentru că nu doream să blochez jocul si pentru a-i fi mai uşor regelui acestuia leneş să se ferească de primejdii. Dar nu a fost cea mai fericită alegere pentru a am ajuns la remiza, acea situatie în care nimeni nu este câştigător si nimeni nu este învins. Concluzia ? Am să fiu pion, acea piesă banală, mereu sacrificată dar fără care celelelalte piese nici nu pot înainta până când acestia nu le eliberează drumul. Sunt chiar o piesa importanta ?!