Spitalele din Romania arata ca in Evul Mediu, nu au bani de aparatura moderna, nu au medicamente, nu au personal suficient, bolnavii sunt tratati cu indiferenta, medicii nu comunica cu pacientii. Nu sunt medicamente, nu sunt bani…nu este nimic in ordine in sistemul sanitar. Suntem un popor bolnav, cu un sistem sanitar in groapa. Aud asta aproape zilnic la programele de stiri. O stire care se transforma intr-o mare frustare atunci cand te lovesti cu realitatea. Ieri am fost nevoita sa stau pe un hol al spitalului vreo 2 ore. Si am avut parte de horror show.
Scena 1: Vine infirmiera cu un carucior incarcat cu lenjerie murdara, intra in unul din cele 6 lifturi, coboara. Dupa cateva minute, acelasi lift se intoarce cu un pacient pe targa, proaspat operat. Brancardierul face slalom printre modelele mozaicului, cred ca si-a amintit de copilarie cand se juca cu masinuta. Brusc are o revelatie: vede o persoana cunoscuta. Parcheaza bolnavul si pleaca la o poveste cu prietenul Trec 10 min…isi aminteste ca avea o treaba, ia targa cu pacientul in primire, face inca vreo doi metri dar…fatalitate! suna mobilul…stop impins, vorbit cu iubirea vietii, pupicit si dragalit…mai trec 5 minute. Apoi isi duce la indeplinire sarcina din fisa postului si pacientul roman (nu englez, ca ala nu are umor) ajunge in sfarsit pe patul de suferinta.
Scena 2: Continua sa soseasca “ranitii” de la salile de operatie, a inceput marea “buzunareala”. Lifturile nu mai prididesc, mai ales ca sunt si duduite in alb care nu pot cobori un etaj pentru ca sunt pe tocuri (cred ca reclama a fost prea mult difuzata). Ce daca ala de pe targa nu are loc acu ? las’ ca poate sa astepte, oricum el sta intins
Scena 3: Victorie ! se deschide usa si apare cerberul in halat alb: asistenta sefa care-mi arunca o mutra acra, ma evalueaza si radiografiaza instantaneu si-l invita pe insotitorul meu pe sectie…raman pe loc si privesc aceasi vanzoleaza aberanta, imi amintesc de “Moartea d-lui Lazarescu”…mai trece aproape o ora si-mi pierd rabdarea…acum ori niciodata…ma indrept spre oficiul asistentelor si dau de persoana pe care o insoteam…inca nu intrase !!! Well, a stat de pomana inauntru. Intrebarea fireasca cu care l-am asaltat a fost: “si..ele…ele ce fac?”. Raspunsul nu a intarziat sa vina, crescand tensiunea in care eram deja: “ele..? mananca biscuiti, vorbesc…”
Domnule ministru (da, cu “m” mic) al sanatatii va invit sa va exercitati functia pentru macar 2 zile intr-un salon dintr-un spital din Romania (cu all-inclusive: meniu abject, toalete mizere, infirmiere incompetente si impertitente, asistente sictirite, robinete care nu se inchid)
Iar la final, pe foaia de iesire din spital puneti clar diagnosticul : demisie urgenta !

(P.S. Astept inca un ministru care sa vina si sa spuna: nu am fost in stare, nu m-a dus capul si las pe altcineva. Cat de optimista sunt !)