Romania e o vastă casă de toleranţă, atât la propriu cât şi la figurat. Are şi felinarul roşu însă e la capătul tunelului pe care-l căutăm cu sârg de ani buni dar fatalitate când credeam că o scoatem la capăt s-a găsit cineva să mute capătul
Vai, ţaţo, ce frumos, ete cum arde toate! Ce s-a-ntîmplat acolo a fost rivuluţie la toartă, din decembrie ’89 nu s-a mai văzut aşa ceva.
Ştire. Magda Ciumac – legată şi abandonată la marginea drumului, în Voluntari
Senzaţional !Extraordinar!  Presa noastră se ocupa cu subiecte fierbinţi, de interes că doar e în slujba cetăţeanului. Un gand, o lacrima,  o floare  pentru magda ciumac si…pentru gazetarii de exceptie
Trăim într-o ţară în care oameni bolnavi au fost aruncaţi din maşina Salvării fiindcă nu-i voia niciun spital, în care unii medici nu se uită la tine până nu scoţi plicul, în care pe străzi sau la nevoie politia vine…mai greu decât ospătarul cu friptura, dar iata, in cazul re-apariţiei duduiţei mahalagioaice toţi au acţionat cu exces de zel . De presă nu mai vorbesc. Acu sa vezi câtă cerneală va curge pe seama faimoasei din pădurea zăpăcită …stau şi eu în prosteala mea şi mă întreb: cine a fost prinţul ?
Viaţa merge înainte: se croieste şi se ajustează guvernul, se ţes intrigi, elevii se bat în şcoli, euro îşi face de cap, cotele apelor Dunarii sunt în creştere – ca şi temperatura în aceste zile – sâc, domnule Presidente, iaca iarna e ca vara – dar mie mi-a rămas găndul înşurubat în complicatul caz al (h)eroinei naţionale. De ce atat interes pentru magda asta ?  de ce apare totusi pe prima pagina, ca stire deosebit de importanta ? care e miza acestei campanii?
Există o aristocraţie care are drepturi mai multe decât mulţimea cetăţenilor de rând dar trebuie să se dea o ordonanţă de urgenţă maximă prin care să se facă delimitări clare, după regula cine-i mai tare în portofel, în proptele şi-n mârlănie, devine personalitate de va(r)ză, altminteri rămâne loc de întrebări.
România e într-o zodie a degradării morale, unde spiritul de mahala trece drept aplomb, unde incultura e campioană şi femeia curvă la propriu şi la figurat performează voios peste tot, la tv si presa scrisă. Cică fac audienţă ! Raitingul ! Sictir !
Sondaje nu măsoară valoarea, ci doar notorietatea unor nume. Gândiţi-vă de câte ori a fost rostit la televizor în ultimele şase luni numele duduiţei în raport cu Nicolae Titulescu de pildă şi veţi avea rezultatul sondajului. Toate sunt doar manipulare, vorbăreală. Pentru că e şi aeroport, numele Coandă poate fi mult mai popular ca altele. Întrebare câţi ştiu măcar vag ce anume l-a făcut celebru pe Coandă?
Oameni mici, cu gura mare, cu fustă scurtă dar cu apariţii lungi – un nou trend pe plaiurile noastre.
Sunt româncă, bine-mi pare … caut destinaţie de emigrare !

Decembrie (iar ??? ). O luna in care sunt inghesuite zile de sarbatoare una si una.
1 Decembrie – bifat in trei culori.
5/6 Decembrie Mos Nicolae – dap…Mos Nicolae, ce il mai iubesc eu pe mosul asta poate si pentru ca inca sunt un copil mare cu griji pe cap dar tot cu mintea de gradinita paradoxal atunci vroiam sa cresc odata si sa iau viata in piept .iar acum, cand sunt mare (chiar mare, mare ), vreau sa fiu iar copil (vise, fata mea, vise – spune vocea din interior) La mine e traditie ca Mos Ene sa ajunga mereu inaintea lui Mos Nicolae (de ce is atat de adormita ) Traditie ca si bota (nuielusa) impodobita si colorata in fel si chip care e obligatorie, pe langa cadoul simbolic si mic, cat sa incapa in ghetute sau, ma rog, exista si exceptii, pe ghetute – intre noi fie vorba, se accepta si papucii de interior . Cica nuiaua respectiva o lasa pentru ca oricat te-ai straduit sa fii ingeras tot ai mai dat de dracu’ (fara sa vrei, normal)
Deci, bifat si asta
Urmeaza o alta zi cand o sa-mi aduc iar aminte cate…kilograme implinesc .Of, inainte ca inapoi nu se mai poate..
Apoi Mos Craciun . Ups, aici e o problema de logistica. Traditional Mosu asta vine cu sania trasa de reni …Dar anul asta e criza cu C. Cum poti ajuta la reducerea efectelor crizei? Fii patriot si consuma cu precadere produsele autohtone. Prin urmare, Rudolf @ comp vor fi disponibilizati ca-s de import iar sania Mosului va fi trasa de măgarii autohtoni (nu-mi spuneti ca nu auziti măgării pe banda rulanta ) Stiu ca magarul nu arata la fel de bine ca renul din import dar aceasta inlocuire ne poate scoate din ghearele crizei

Rudolf, ai fost trecut in somaj nationalist ! hai, coarnele sus si fii ren !

Va mai amintiţi de unul din jocurile copilariei, intitulat Nu te supara frate? Era din alta epoca, cand cu un carton si cativa pioni aveam ore intregi de distractie si relaxare.
La vremuri noi, jocuri noi !
Hi ! hi ! hi ! A aparut un nou joc de inteligenta pentru adulti numit Uninominalul – de fapt un puzzle in care harta Romaniei este decupata in piese mici si neregulate, numite colegii, fapt care sporeste gradul de dificultate si mai ales de intelegere (intre participantii la joc).
Jocul se joaca in echipe cu acelasi numar de membri. Fiecare echipa are un capitan. Repet: Romania este decupata in colegii. Esti in colegiu, iesi deputat. Nu esti, iesi din tara, probabil, si te duci in Spania la cules de capsuni. In definitiv e si asta e o optiune.
Intreaga “filosofie” a jocului stă în modul in care jucatorii combina culorile. Exista la fiecare nivel o seamă de… picături de vopsea: rosie, galbena, portocalie sau verde
Stiind regulile nu va mai ramane decat sa le puneţi in aplicare, domnilor jucatori. Atentie! Exista un contor de timp asa ca trebuie sa va miscati repede. Instinctul va va spune sa eliminaţi de pe tabla toate piesele ce formează din prima pereche (adica galben cu galben, rosu cu rosu, s.a.m.d.). Veti vedea insa ca la unele nivele aceasta abordare conduce la blocaj.
Frate, frate da’ politica-i pe bani si cand sunt prea multi trebuie spalati in campania de spalare de creiere, altfel nu miroase a bine !

Spitalele din Romania arata ca in Evul Mediu, nu au bani de aparatura moderna, nu au medicamente, nu au personal suficient, bolnavii sunt tratati cu indiferenta, medicii nu comunica cu pacientii. Nu sunt medicamente, nu sunt bani…nu este nimic in ordine in sistemul sanitar. Suntem un popor bolnav, cu un sistem sanitar in groapa. Aud asta aproape zilnic la programele de stiri. O stire care se transforma intr-o mare frustare atunci cand te lovesti cu realitatea. Ieri am fost nevoita sa stau pe un hol al spitalului vreo 2 ore. Si am avut parte de horror show.
Scena 1: Vine infirmiera cu un carucior incarcat cu lenjerie murdara, intra in unul din cele 6 lifturi, coboara. Dupa cateva minute, acelasi lift se intoarce cu un pacient pe targa, proaspat operat. Brancardierul face slalom printre modelele mozaicului, cred ca si-a amintit de copilarie cand se juca cu masinuta. Brusc are o revelatie: vede o persoana cunoscuta. Parcheaza bolnavul si pleaca la o poveste cu prietenul Trec 10 min…isi aminteste ca avea o treaba, ia targa cu pacientul in primire, face inca vreo doi metri dar…fatalitate! suna mobilul…stop impins, vorbit cu iubirea vietii, pupicit si dragalit…mai trec 5 minute. Apoi isi duce la indeplinire sarcina din fisa postului si pacientul roman (nu englez, ca ala nu are umor) ajunge in sfarsit pe patul de suferinta.
Scena 2: Continua sa soseasca “ranitii” de la salile de operatie, a inceput marea “buzunareala”. Lifturile nu mai prididesc, mai ales ca sunt si duduite in alb care nu pot cobori un etaj pentru ca sunt pe tocuri (cred ca reclama a fost prea mult difuzata). Ce daca ala de pe targa nu are loc acu ? las’ ca poate sa astepte, oricum el sta intins
Scena 3: Victorie ! se deschide usa si apare cerberul in halat alb: asistenta sefa care-mi arunca o mutra acra, ma evalueaza si radiografiaza instantaneu si-l invita pe insotitorul meu pe sectie…raman pe loc si privesc aceasi vanzoleaza aberanta, imi amintesc de “Moartea d-lui Lazarescu”…mai trece aproape o ora si-mi pierd rabdarea…acum ori niciodata…ma indrept spre oficiul asistentelor si dau de persoana pe care o insoteam…inca nu intrase !!! Well, a stat de pomana inauntru. Intrebarea fireasca cu care l-am asaltat a fost: “si..ele…ele ce fac?”. Raspunsul nu a intarziat sa vina, crescand tensiunea in care eram deja: “ele..? mananca biscuiti, vorbesc…”
Domnule ministru (da, cu “m” mic) al sanatatii va invit sa va exercitati functia pentru macar 2 zile intr-un salon dintr-un spital din Romania (cu all-inclusive: meniu abject, toalete mizere, infirmiere incompetente si impertitente, asistente sictirite, robinete care nu se inchid)
Iar la final, pe foaia de iesire din spital puneti clar diagnosticul : demisie urgenta !

(P.S. Astept inca un ministru care sa vina si sa spuna: nu am fost in stare, nu m-a dus capul si las pe altcineva. Cat de optimista sunt !)

A fost odata ca niciodata o tarisoara mica guvernata de falnici conducatori (ma rog, nu chiar toti dar da bine pe…monitor) incepand cu Decebal si Traian (Remes), Ceasescu, Iliescu, Constantinescu, Basescu si multi altii insa chiar daca toti au incercat din rasputeri sa faca ceva, ultimii mentionati sigur n-au reusit!
Oare de ce!? Raspunsul este simplu! Au tinut fraiele unei tari in care nici apocalipsa nu vine dupa spusele unui blogger cunoscut in Romania! Aceasta tarisoara mica si frumoasa, are sanse glorioase si voioase de afirmare insa are un mic impediement, ne-am procopsit cu o pleiada de “quasimodoieni” care isi acopera trupurile schimonosite cu haine de firma, daca se poate isi uita si eticheta, doar, doar or vedea cei din jur ce trendy-flendy sunt si se arunca asa, in scarba in cate o masina de masina si scruteaza aparent fara vreun rost plebea, in speranta ca au fost remarcati de aceasta. Dar uita ca tara asta este populata majoritar cu oameni prea destepti sa mai inghita gogosi. Iata un clip genial, cu multe subtilitati. ” Cine are urechi de auzit, sa auda ! ” Normal ca CNA sare ars sa nu cumva sa se destepte romanii, ei fac parte din bodyguarzii pe care ii vedeti in clip. Romani, nu va lasati transformati in oi guvernate de lupi ! Ar fi nespus de trist ca doar pasarile sa mai fie libere…

Daca stie cineva un loc pentru “urlat”neaparat sa-mi spuna si mie pentru a-mi face din timp rezervare.
Pana atunci m-am gandit sa acord eu un mic spatiu pentru amenajarea unui loc de dat cu capul (aviz amatorilor: nu-l confundati cu un zid al plangerii! – nu avem alocate sume pentru zugravit saptamanal !) Aici doar dati cu capul si va procopsiti cu cucuie (nu sunt acceptate decat cele originale; cele resapate sunt excluse din start !) Revin: deci ofer gazduire unui perete virtual cu intentia pe jumatate ironica, pe jumatate serioasa, un fel rasu-plansu, sau haz de necaz, oricum fara incrancenare si fara resentimente pentru cei care au facut-o de oaie (de cacao, cum vreti voi) si acum se caiesc. Si cred ca majoritatea celor care il vor folosi au sa o faca cu un dram de auto-ironie si cu umor, chiar daca punctul de pornire a fost poate serios.
Sper ca vor trece pe aici cei ce merita a fi dati cu capul de pereti, desi nu pentru ei am gandit locul asta (unii de pereti cand dau…pierd si mintea ce o au )
Bun.Locu-i liber, pot sa ma desfasor. incep ordonat de sus in jos si de la stanga la dreapta.Poc! ca n-am nici un noroc pe lume! Poc! ca nu ma duce mereu mintea, uneori se umfla si coace si loc nu gaseste nici sa se prelinga nici sa tasneasca! Poc! ca-s oarba si surda si vad mainile intinse dupa ce-am trecut de ele! Poc! ca traiesc de parca-s ametita fara sa fi baut nimic! Poc! ca n-am destule remuscari ca sa ma impiedice sa ma bucur de pacatele comise! Poc! de ce mie? (cliseu feminin) Poc! Poc! Poc! Poc! si din motivele pe care nu mi le amintesc acum!…
Gata ca daram peretele !
Ce mi se pare mie ciudat e cand se dau peretii de capul tau !
[<span

La inceput a fost Lumina
Apoi a fost Oul

Si a urmat Mielul

Imediat a aparut Vinul

Si crestinul a vestit: Christos a Inviat !
Iar celalalt crestin i-a raspuns : Adevarat c-a Inviat

Si parca tihna si-a gasit iar loc in sufletele oamenilor.
Oare pana cand ?

As vrea sa zbor si eu ca un condor departe de lumea dezlantuita…departe de blocuri, masini, betoane, claxoane, cozi, sacose, hrana, intr-un cuvant civilizatie (pfuai, am dres-o din condei, nu gluma!). Am obosit, Saptamana Patimilor a fost intradevar o saptamana MARE si lata si si-a pus amprenta. Iar vinerea asta a fost de-a dreptul NEAGRA ! Rasu’-plansu” partea cu tanti de la banca care ma trage de urechi la telefon ca nu mi-am achitat rata, ma mustra si-mi da un ultimatum – “pana miercuri cel tarziu sa faceti rost de bani!” si apoi imi ureaza sarbatori fericite !!! Ha ! Da, tanti, ma mustra constiinta dar am doar un biet salariu, de bugetar, din ala gen ceapa – cand il vezi iti vine sa plangi; apoi mai am si facturi mega de la Eon si Electrica, mai am si multe alte nevoi mai mult sau mai putin personale pe care oricum nu reusesc sa le satisfac si cel mai important e Pastele !  acum ma gandesc ca a doua zi de Pasti eu o sa pornesc la strans…euro. Spun poezia, dau si cu parfum la nevoie si nu accept oua ci doar plata in valuta (doar am intrat in UE, nu ?) As mai putea abera pe tema asta ca timp am, vointa asisderea dar cu talentul mai e de lucrat. Time-out si urmatorul pas:
Am sa arunc orele trecute afara, in jungla urbana, sa le ia cine doreste, daca nu macar cei de la Drusal,  inchid geamul (hmmm…iar e voyeurul de la etajul 3 pe balcon, la tigara – omul asta fumeaza infernal !!!), deci TREBUIE sa trag jaluzelele si sa raman doar cu melodia care-i spune ceva sufletului meu.

Condorul

Din anul 1995, la iniţiativa UNESCO, se sărbătoreşte în întreaga lume la 23 aprilie, “Ziua mondială a cărţii şi a dreptului de autor”, având drept scop promovarea dreptului şi libertăţii lecturii.

Deviza acestei sărbători mondiale este “lectura pentru pentru toţi”.

Ziua internaţională a cărţii a fost aleasă la o dată legată de o tradiţie catalană: pe 23 aprilie, ziua onomastică a patronului catalan Sf. Jordi, bărbaţilor preţuiţi li se dăruieşte un trandafir roşu şi cărţi. Acesta este un simbol al legăturii dintre cultura catalană şi mediul literar. 23 aprilie este sărbătoriă ca zi in care se celebrează cultura cuvântului scris şi importanţa cititului.

În anul 1998 Asociaţia Naţională a Bibliotecarilor şi Bibliotecilor Publice din România, considerând că lectura şi cartea nu pot fi gândite în afara bibliotecilor şi a bibliotecarilor, adaugă la sărbătoarea internaţională a cărţii din 23 aprilie “Ziua Bibliotecarului din România”.

“Citeşte ! Numai citind mereu creierul tău va deveni un laborator nesfârşit de idei şi de imagini !” (M.Eminescu)

Scriu pentru acei ce vor sa citeasca. Scriu pentru ca eu mai cred in misiunea BIBLIOTECARULUI. Cred in tot ce e scris aici.

Cine suntem NOI ? Un reper intre nimeni si ceilalti. Ne confundam uneori cu multimea, alteori cu pasivitatea ei. Suntem un vis de-al nostru materializat intr-o profesie in care alergam in dreapta si in stanga printre carti si impartim informatie. Ne-am gasit “insulita”, insa tot mai inotam din cand in cand in vastitatea lumii ce ne inconjoara. Suntem aici ca sa demontam mituri fără acoperire si sa cautam scanteia magica in oricine si in orice carte.

Tu, CITITORULE, ai ajuns intr-un loc in care poti afla mai multe despre prejudecati sociale, mituri moderne si alternative culturale, ganduri si destine, toate adunate intre doua coperte.
O ambitie a acestui loc este sa te ajute sa iti pui intrebari.
Sa descoperi lumea.
Sa gandesti cu mintea ta.
Sa fii TU.

Este o invitatie sa privesti in jur cu ochii mintii, sa vezi ceea ce pare insignifiant dar care isi pune amprenta asupra ta si da forma lumii de dinauntrul tau.
De vei ramane înseamna ca nu ti-e frica de o explorare interioară.
Si atunci voi fi chiar lângă tine.

Citeste si da mai departe!